Explozia din Rusia: aşa-zisul "meteorit" a fost, de fapt, un OZN

Un "meteorit" s-a abătut asupra regiunii Urali din Rusia, conform explicaţiilor oficiale în legătură cu puternica explozie aeriană, aceasta fiind chiar filmată de către amatori:



Iată mai jos o compilaţie cu diferite filmări ale acestui eveniment:

La numai câteva ore, şi în San Francisco a fost filmat un astfel de obiect pe cerul oraşului, noaptea:

De această dată, însă, nu a fost vorba de vreo explozie. Această filmare pare însă una clasică în care evoluează pe cer un OZN, nicidecum un meteorit.

Deja autorităţile ruse au trimis la faţa locului o echipă formată din 20.000 de oameni. Oficial, misiunea celor 20.000 este să ajute la operaţiunile de salvare.

Aproximativ 1.100 de persoane au fost ranite de explozia obiectului care a străbătut cerul Siberiei, emiţând o lumină puternică şi un bubuit pătrunzător.

Armata rusă s-a alăturat imediat operaţiunilor de salvare. Unităţile de protecţie biologică, chimică şi anti-radiaţii se află în alertă ridicată, făcând verificări şi măsurători pe o suprafaţă mare.

Fosta zonă de productie radioactivă

Centrul de prelucrare şi depozitare a deşeurilor nucleare, "Maiak", este situat în apropiere de Ozersk, oraş din regiunea Celiabinsk. Dacă ne amintim şi faptul că OZN-urile au fost mereu semnalate în zonele cu pericol radioactiv, atunci toată această poveste capătă un cu totul alt sens...

Mobilizarea nemaiîntâlnită de efective militare şi personal specializat format din unităţi de protecţie biologică (şi, probabil, alte tipuri de specialişti) arată faptul că este foarte probabil ca acel "meteorit" să fi fost, de fapt, un OZN. Mai ales şi datorită faptului că "meteoritul" nu a fost semnalat anterior nici de către NASA şi nici de către ESA, agenţiile americană şi europeană pentru spaţiul cosmic! Acest OZN a fost pur şi simplu detectat prea târziu pentru a fi emisă o "alertă" oficială NASA/ESA, şi este extrem de probabil ca el să fi apărut pe cerul Rusiei brusc, fără să fi parcurs intrarea în atmosfera Terrei venind din spaţiul extra-planetar, prin cunoscutul procedeu de materializare, aşa cum o fac majoritatea OZN-urilor care se află în dimensiunile superioare 4D/5D. Practic, OZN-ul a apărut (s-a materializat) instantaneu pe cerul Rusiei.

Dar atunci ce a fost cu expolozia? Dat fiind că această explozie a fost extrem de puternică, aproximativ de 30 de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima (conform unor estimări ale specialiştilor), rezultă că în nici-un caz nu putea fi vorba de un simplu meteorit... pentru că dacă ar fi fost un meteorit, el ar fi trebuit să fie de mari dimensiuni (calculat după forţa exploziei), caz în care ar fi trebuit să fie detectat fără probleme, în avans, de către NASA şi ESA. Şi din acest punct de vedere este acum evident că obiectul a fost un OZN de mari dimensiuni, posibil cu un diametru de câteva zeci de metri, sau chiar sute de metri!

Oficialii ruşi au declarat la doar câteva ore că nu s-a găsit nici-o rămăşiţă a "obiectului" în zona din jur, asta ca să fie clar pentru toată lumea să nu cumva să caute "artefacte" prin zonă... măcar până sunt trimise trupele militare şi specialiştii care să "cureţe" zona de orice urmă de obiecte sau cadavre care ar fi trădat adevărul în acest caz.

Graba cu care s-a pus în aplicare tot acest plan de acţiuni arată fără îndoială că în acest caz a fost vorba de un OZN, nicidecum de un simplu meteorit. A fost un OZN de mari dimensiuni!

Desigur, rămâne întrebarea: ce a cauzat explozia care a făcut atâtea victime omeneşti şi pagube imense? Unii spun că armata rusă a torpilat obiectul cu o rachetă specială, dar este posibil ca OZN-ul să fi explodat accidental, acesta nefiind deloc unicul caz de acest fel de până acum. Tolec (de la Consiliul Andromeda) a dezvăluit pentru prima dată, într-o emisiune pentru vorbitorii de limbă franceză transmisa online în ianuarie 2013, că un astfel de eveniment a avut loc pe teritoriul SUA într-o zonă deşertica, în timpul nopţii (orele 3 a.m.), ceea ce a permis ca echipajele specializate americane să recupereze toate cadavrele extraterestre şi să "cureţe" întreaga zonă, înainte ca publicul să îşi dea seama de ceva. În acest caz a fost vorba de un OZN cu diametru de 100 m, conform afirmaţiilor lui Tolec, şi 105 cadavre, după declaraţiile unor cercetători ufologi americani, care au avut acces la unele rapoarte clasificate.

Celiabinsk - Zona morţii

Centrul "Maiak" nu mai produce plutoniu, dar şi astăzi tot ce se întâmplă în jur este clasat ca secret miltar. Pentru că şi acum, producţia civila şi cea militară sunt strâns legate. "La noi nu există producţie civilă. În toată Uniunea Sovietică, niciodata nu a existat producţie pur civilă. Pe acea vreme până şi avioanele de pasageri erau construite în asemenea fel încât, în câteva ceasuri, să poată fi transformate în avioane de luptă. Industria era pusă în serviciul militar" a declarat un localnic.

O oră petrecută în sud-vestul regiunii Celiabinsk din Rusia ar putea omorî un om (înregistrându-se radiaţii de 600 de roentgeni). Zona este cel mai poluat loc de pe Pământ, acolo aflandu-se lacul Karachay, unde au fost depozitate deşeuri radioactive. Lacul Karachay se găseşte în apropierea uneia dintre cele mai mari fabrici de arme nucleare de la Mayak, din fosta Uniune Sovietica, în zona Celiabinsk.

În septembrie 1957 s-a produs o explozie care a avut forţa echivalentă cu 85 de tone de TNT, răspândind în regiune circa 70 de tone de deşeuri radioactive. Norul de izotopi de cesiu şi stronţiu s-a împrăştiat pe o suprafaţă de peste 23.000 de kilometri pătrati, afectând 270.000 de persoane.

Autorităţile din acea vreme au decis să direcţioneze fluxul radioactiv în lacul Karachay. Însă din cauza vremii călduroase, lacul a început să sece şi sedimentele radioactive au apărut în albia sa.

Există indicaţii că in Uniunea Sovietică, între anii 1947 şi 1956, au fost multe accidente cu mari pierderi de viaţă şi evacuări masive ale populaţiei din jurul localitatilor în care s-au petrecut, însă fiind la est de munţii Urali, şn zone în care nici măcar cetăţenii sovietici nu se puteau deplasa, autorităţile comuniste au reuşit să ţină aceste accidente în total secret.

Primul accident nuclear sovietic, care poate fi verificat din mai multe surse, a avut loc în noiembrie 1957, la uzinele Mayak, de lângă Celiabinsk. Înainte de acea dată, hărţile sovietice militare aveau, în acel loc, trei orăşele: Kashli, Kastom şi Predgorno.

Toate hărţile compilate după 1957 omit complet aceste orăşele, ca inexistente. Adevărul este că au fost "rase de pe faţa pământului" de o explozie nucleară la uzina Mayak, unde se rafina plutoniu.

Deşeurile radioactive se aruncau într-o mină părăsită, unde, după o anumită perioada de timp, sedimentându-se la baza cavităţii, au atins masa critică. În principiu, a fost o explozie atomică subterană necontrolată, care a ucis peste 50.000 de persoane (evaluările agenţiilor de specialitate din SUA) distrugând complet, vreo 5 sau 6 localităţi de diverse mărimi.

Celiabinsk - un adevărat "studiu de caz" pentru extratereştri

Avem toate motivele să credem că zona Celiabinsk atrage "ca un magnet" pe extratereştrii care doresc, pe bună dreptate, să studieze un astfel de caz de incredibilă iresponsabilitate umană, care a dus la explozia nucleară din anul 1957, şi ale carei efecte încă se manifestă şi astăzi.

Iată deci că toate aceste detalii coroborate ne îndreptăţesc să credem că asa-zisul "meteorit" din zona Celiabinsk a fost, de fapt, un OZN de mari dimensiuni care a explodat (natural, printr-un accident, sau deliberat, fiind doborât de armata rusă).

Completare 18 feb. 2013, ora 13.30:

Agenţia France24 persistă însă în a afirma că "uriaşa bucată de piatră spaţială s-a spart în bucăţi la intrarea în atmosferă", deşi nici NASA şi nici ESA nu au anunţat dinainte acest "obiect" cosmic... fapt ce ar fi fost la îndemana lor deoarece dispun de o vastă reţea de sateliţi care supraveghează atent Pământul.

Membrii Academiei Ruse de Ştiinţe au declarat că au intrat în cele din urma în posesia unor bucăţi, duminică, şi în urma testelor au conchis că sunt de origine extra-terestră. Acestea au fost descoperite pe marginea lacului, îngropate în zăpadă. "Confirmam că particulele unei substanţe găsite de expediţia noastră lângă lac au într-adevăr compoziţia unui meteorit", a declarat un membru al Academiei, Viktor Grohovsky.

Asta ca să stăm "liniştiţi".

Sursa: AIM