Adevărul despre elicopterul israelian prăbuşit în Bucegi

Un accident uluitor care ar fi fost muşamalizat de serviciile secrete iese abia acum la iveală. Un elicopter israelian în care s-au aflat militari veniţi cu o misiune specială în România, s-a prăbuşit în platoul Bucegilor, în condiţii neelucidate.

Explicaţia evenimentului a fost ţinută secretă până acum, când un general din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei a acceptat să povestească ce s-a întâmplat în Munţii Bucegi, în urmă cu mai bine de patru ani. Dezvăluirile militarului de rang, a cărui identitate a fost protejată, au fost publicate de un blog care tratează fenomenele paranormale şi misterele, informaţiile devenind publice în urmă cu câteva zile. Întâmplarea a fost cunoscută de o serie de persoane cu funcţii importante din aparatul militar şi a fost trecută la categoria “secret de stat”. Potrivit presei româneşti şi israeliene, într-adevăr, în iulie 2010, un elicopter israelian s-a prăbuşit în condiţii neelucidate în Masivul Bucegi, punându-se acest lucru pe seama unei forţe electromagnetice neobişnuite !

Expediţie militară israeliană în România

” Noi am fost anunţaţi de misiunea lor în ţara noastră în urmă cu trei săptămâni de zile şi-n primă instanţă au spus că exerciţile militare se vor desfăşura în zona Eforie pentru că litoralul nostru seamănă foarte mult cu al lor şi zona de unde atacă Fâşia Gaza şi Libanul. Cu trei zile înainte de misiune am fost anunţaţi că s-a anulat misiunea “Albastră” şi vor merge către o zonă muntoasă din România, pentru a simula un atac de pe înălţimile Golanului” şi-a început povestea misteriosul general din structurile de informaţii militare, pentru blogul “De veghe patriei”.

” În dimineaţa zilei respective am fost la birou la ora 04:00 pentru a pune la punct tot planul de bătaie şi să stabilim ce urmează de făcut în ziua respectivă. Câteva ore mai târziu am fost anunţaţi că se pregătesc să aterizeze în România şi în corpore ne-am prezentat la aeroport. A sosit primul avion militar şi de la bun început ne-am dat seama că ceva nu este în regulă: se deschide trapa şi imediat ofiţerii lor au început să gesticuleze la modul “descarcam noi şi nu se apropie nimeni”. Soldaţii romani au asigurat perimetrul, grupul nostru de ofiţeri a rămas în sala de aşteptare, în timp ce ei descărcau nişte cutii imense de lemn învelite cu două rânduri de prelata militară de culoare verde.
Soseşte unul dintre generalii lor şi ne transmite că în cutii se afla un anumit gen de aparatura ultraperformantă pe care doar ei ştiu să o folosească. Ne-a rugat ca imediat să formăm un culoar rutier pe zona Bucuresti-Ploiesti-Azuga-Predeal-Sinaia şi să avem grijă să nu existe complicaţii pe drum. Imediat am dat dispoziţii în acest sens şi am stabilit, fără să ştie ei, două puncte de control în zonele…(…)

Şase indivizi cu staţii care vorbeau idis

“Ajunge coloana în zona unde trebuiau să descarce armamentul, eu deja trimisesem echipele pe zona de monitorizare, şi-n timp ce discutăm cu ofiţerii lor mi s-a transmis că execută misiunea pe zona Padina-Bolboşi-Valea Gaura. Din momentul respectiv am ştiu că în ziua respectivă urmează să se petreasca ceva extraordinar de urât. Cam la două ore după ce am început pregătirile efective pentru exerciţii am primit un mesaj de la echipa operativă…şi mi s-a transmis că pe platoul de lângă Sfinx sunt şase indivizi cu staţii de emisie recepţie în mână şi vorbesc în limba ebraică.  Am dat ordin ca să fie ţinuţi sub monitorizare atentă şi din păcate ofiţerii noştri nu aveau la ei aparatura pentru captarea sunetului în mediul ambiental şi din cauza aceasta nu am putut intercepta ce vorbesc.

Eu am rămas la punctul de control… pentru a coordona echipele operative trimise pe teren, în timp ce ei au plecat să încarce elicopterele cu aparatură adusă din Israel.

Sfere albe încărcate energetic

Soldaţii şi ofiţerii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierdută, au relatat următoarele lucruri: “Am ajuns acolo şi singuri au încărcat elicopterele în timp ce noi monitorizam zona cu atenţie. Când s-au ridicat în aer pământul a început să se cutremure uşor şi nu am dat importanţă foarte mare acestui lucru, am spus că totul ţine de vibraţiile de la elice. Cinci secunde, zece secunde, oricum un interval de timp foarte scurt şi dintr-o dată pământul a început să se cutremure la modul cel mai serios cu puţină şi ne-am speriat…am spus că este un cutremur foarte puternic. Vântul a început să bată cu putere şi habar nu am avut când s-a transformat într-un adevărat taifun şi majoritatea dintre ei noi am fost aruncaţi la pământ. Locotenentul … are capul spart în patru locuri din cauză că s-a lovit de nişte rădăcini în cădere. Deasupra copacilor au apărut câteva sfere de culoare albă ce păreau încărcate electric şi imediat au început să se mărească cu repeziciune şi să capete forme unor bătrâni îmbrăcaţi în haine albe. S-a auzit că un tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un şuierat de vânt într-o română perfectă: “Ce căutaţi în pământul străbun?”.

Elicopterul s-a transformat în metal topit

“Unii dintre noi spun că au văzut destul de clar o mână imensă, ceva fantomatic ca un abur, cum a apucat elicopterul şi efectiv a dat cu el de pământ. Habar nu avem cât a durat totul, minute sau secunde nu putem să ne dăm seama, dar am văzut elicopterul la pământ şi din el se scurgea ceva ca un metal în stare lichefiată şi trupurile erau carbonizate, unele dintre ele făcute cenuşă. În haosul creat ofiţerii superiori au început să urle şi să ameninţe că cine se ridică de jos este împuşcat fără somaţie. Unii dintre noi au leşinat, alţii au început să vomeze foarte puternic, o atmosferă generală de haos şi panică. Ne-am apropiat cu atenţie de elicopter şi tot ce fusese înăuntru se transformase într-o masă lichidă de metal…”.

O divizie specială a SRI a colectat probele, iar accidentul a fost “mutat” zece kilometri

Generalul a povestit mai departe. “Când am primit ştirea despre prăbuşirea primului elicopter am pus mâna pe telefonul cu linie închisă şi imediat am contactat echipa operativă din zona Sfinxului: o jumătate de oră am încercat fără să primesc niciun răspuns.  Am format o echipă de trei oameni, eu, colonelul…şi maiorul… şi în cea mai mare grabă am plecat după ei. Am căutat ore în şir, am dat ordin ca să vină soldaţii acolo, şi nici până în ziua de astăzi eu nu pot să îmi dau seama cum au dispărut zece oameni de pe suprafaţa pământului. Ultimul mesaj primit de la ei, scos pe banda şi pus între probe, a fost: “Sunt foarte agitaţi şi monitorizează zonă prin binocluri. Ceva se întâmplă aici…”.

Noaptea, cam pe la ora 00:50, au sosit la faţa locului două maşini de negre de tip Jeep cu opt oameni care s-au recomandat ca Divizie Specială din cadrul SRI. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe generalul…din cadrului SRI-ului şi el mi-a confirmat că sunt oamenii lor. Unul dintre ei, un colonel cam pe la…, foarte surescitat şi speriat mi-a spus: “De ce mama dracului i-aţi lăsat acolo? Ştiaţi bine ce întâmplă şi că nimeni nu se poate apropia…”.

Până la 06:00 am pus la punct rapoartele despre misiune, separat de israelieni, şi o comsie specială a colectat tot ce înseamnă raport scris, probe audio şi înregistrări din noaptea respectivă, după care ni s-a spus că totul se încadrează la ultrasecret de stat! Am semnat declaraţiile respective şi cam asta a fost…

Ulterior am aflat că soldaţii au fost puşi să mute rămăşiţele elicopterului la o distanţă de zece kilometri pentru a nu coincide cu zona unde se prăbuşiseră alte elicoptere cu mai mulţi ani în urmă!

Sursa: SecretulNumerelor