Chiar dacă planurile civilizaţiilor ET benefice vizau revelarea acestora în primul rând prin apariţia navelor imense pe cer şi staţionarea la joasă înălţime pentru lungi perioade de timp, totuşi anumiţi factori - mai ales de ordin psihologic - au împiedicat realizarea acestui lucru. Panica maselor de oameni ar fi fost atât de mare, încât tot ce s-ar fi obţinut ar fi fost probabil o anarhie generală pe Pământ, acompaniată de violenţă şi de lupte între diferitele facţiuni care ar fi fost manipulate de cabala criminală a masonilor.
Având în vedere că populaţia globului este de aproximativ 7 miliarde de oameni, energiile implicate ar fi fost gigantice şi într-un astfel de scenariu ar fi fost extrem de dificil să se readucă ordinea în viaţa societăţii. S-ar fi creat astfel mai mult rău decât bine, iar planul ascensiunii şi translaţiei conştiinţei omenirii la o frecvenţă superioară de vibraţie ar fi fost mult îngreunat, dacă nu cumva chiar total compromis. Prin urmare, decizia a fost aceea de a acţiona cu maximă precauţie şi într-o manieră gradată.
La această decizie care a amânat din nou contactul dintre omenire şi civilizaţiile extraterestre a contribuit foarte mult şi incredibila ocultare a subiectului OZN de către autorităţile militare, care erau (şi într-o anumită măsură încă mai sunt) subordonate "Iluminaţilor" satanici.
Această teribilă anatemă a "secretului ET", aruncată peste soarta omenirii, a fost menţinută cu o tenacitate criminală de către "elita" masonilor în ultimii 70 de ani. Analizând puţinele date din acea vreme în legătură cu acest subiect, descoperim că la început a existat o mare şansă pentru ca omenirea să "păşească cu dreptul" în era cosmică a Confederaţiilor Galactice.
Reprezentanţii civilizaţiilor ET (în special siriusienii şi pleiadeenii) au fost la început destul de încrezători că autorităţile umane vor răspunde pozitiv solicitării de realizare a contactului cu rasele extraterestre, ceea ce ar fi creat premisele unei dezvoltări şi evoluţii tehnologice şi spirituale extraordinare a omenirii.
Tocmai de aceea, pentru a nu lăsa timp proliferării armamentului nuclear şi a tehnologiei de fisiune nucleară, care este profund distructivă şi dizarmonioasă, în vara anului 1946 extratereştrii benefici au apărut cu navele lor deasupra tuturor bazelor militare din SUA, iar în unele dintre acestea ei chiar au aterizat. Nici măcar o singură bază militară nu a fost evitată de acele "vizite", care nu lăsau loc nici unei îndoieli cu privire la provenienţa nepământeană a obiectelor aeriene respective.
Pe atunci, straniul fenomen al apariţiei OZN-urilor - care nu putea fi înţeles de autorităţi şi de oameni - nu era încă studiat în mod organizat în cadrul vreunui proiect; cel de Al Doilea Război Mondial tocmai se sfârşise, iar naţiunile abia îşi reveneau. Mai apoi, în anul 1947 au avut loc nu mai puţin de 46.000 de rapoarte şi observaţii OZN, iar navele ET au apărut din nou în toate bazele militare americane, dar de această dată ele şi-au făcut apariţia şi deasupra bazelor militare japoneze.
Aceasta a determinat autorităţile americane să demareze proiectul Sign de cercetarea a fenomenului, al cărui director a fost timp de doi ani Robert Sneider, o persoană care a îmbrăţişat de la început ideea originii extraterestre a ceea ce oficialii au început să numească farfurii zburătoare. În 1949 acest proiect a fost însă înlocuit cu proiectul Grudge, care avea misiunea să investigheze fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate (OZN) (Wikipedia.org - Project Grudge).
Practic vorbind, în fiecare bază militară americană au existat câţiva ofiţeri superiori (mai ales colonei şi generali) care au putut observa atunci cu claritate apariţiile navelor extraterestre pe cerul de deasupra bazelor militare pe care ei le conduceau sau care au fost chiar martori la aterizarea acestor nave în perimetrul bazelor, ori au participat la recuperarea epavelor OZN-urilor prăbuşite în diferite zone ale SUA.
Prin urmare, toate acele evenimente au fost documentate de persoane foarte competente, a căror probitate nu poate fi pusă la îndoială. Concluzia se impunea de la sine: oricine ar fi pilotat acele nave, avea o origine extraterestră. Proiectul Grudge a continuat până în anul 1951, fiind urmat de proiectul de tristă amintire Blue Book, care a constituit probabil cea mai mare dezinformare a opiniei publice cu privire la fenomenul OZN.
Totuşi, căpitanul Ruppelt a scris o carte celebră: Raportul asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate (The Report on Unidentified Flying Objects), în care a specificat în clar toate comisiile, persoanele, declaraţiile şi evenimentele cele mai semnificative din acea perioadă în care proiectul Grudge a reuşit să supravieţuiască vigilenţei "elitei" masonice, ce începuse deja să acapareze majoritatea resorturilor de decizie în cadrul guvernului şi al armatei americane.
Cu toate că lucrarea lui Edward Ruppelt constituie o adevărată comoară informaţională în legătură cu fenomenul OZN, fiind totodată şi o dovadă de necontestat asupra existenţei civilizaţiilor extraterestre şi a vizitelor pe care acestea le fac pe planeta noastră, totuşi ea nu a fost folosită nici măcar o singură dată, de către nimeni, ca referinţă şi nici nu a fost citată de vreo personalitate politică a acelor vremuri.
Mai mult decât atât, într-un gest fără precedent care ne aduce aminte de anumite practici ale Inchiziţiei sau ale fascismului timpuriu, ea a fost efectiv retrasă din absolut toate librăriile şi punctele de distribuţie, astfel încât în prezent, din informaţiile pe care le avem, nu mai există niciun exemplar din singura ediţie a acestei cărţi, care a fost publicată vreodată. Forţele Aeriene Americane au distrus toate copiile cărţii.
Lucrarea lui Ruppelt este cea mai veridică şi documentată cercetare a fenomenului OZN care există la ora actuală, chiar dacă – printr-o ciudată ironie a sorţii – ea a fost realizată chiar la începutul "erei OZN-urilor". Mai ales pentru cei sceptici şi cu probleme de integrare mentală în realitatea complexă a Creaţiei universale, ea reprezintă mărturia de necontestat că OZN-urile există şi că reprezentanţii civilizaţiilor ET ne vizitează planeta.
Cenzura dramatică şi teroarea impusă de "Iluminaţi" în legătură cu prezenţa civilizaţiilor extraterestre pe Pământ a făcut ca în scurt timp acest subiect să fie considerat tabu atât în discuţii, cât şi în cercetare. Poate tocmai de aceea căpitanul Edward Ruppelt a fost asasinat în anul 1960 la ordinele cabalei criminale de atunci, versiunea oficială fiind aceea că el a murit de atac de cord la vârsta de 37 de ani.
Dacă negura prezentă în minţile şi conştiinţa oamenilor cu privire la subiectul OZN-urilor şi al extratereştrilor este în zilele noastre un obstacol foarte serios în calea evoluţiei umanităţii, împiedicând destul de mult realizarea planurilor de eliminare a controlului impus în lume de către "Iluminaţi", nu acelaşi lucru putem spune despre civilizaţiile mult mai vechi, despre care oamenii de ştiinţă afirmă cu aroganţă că se aflau "la un nivel primitiv de dezvoltare".
Cu toate că civilizaţia lor a existat acum 5000 de ani, sumerienii cunoşteau în detaliu fiecare dintre planetele sistemului nostru solar şi ei au lăsat chiar descrieri precise a felului în care se vede, de pildă, planeta Saturn de deasupra, atunci când ea este survolată de o navă, ceea ce NASA a aflat doar de câţiva ani, după ce a trimis mai multe sonde pentru cercetarea inelelor acestei planete şi a sateliţilor ei naturali.
De altfel, cei de la NASA ştiau foarte bine că sumerienii cunoşteau aceste lucruri; o dovadă în plus pentru aceasta este că pe celebra placuţă-mesaj a omenirii, trimisă cu sonda Voyager în anii ’70 în spaţiul cosmic, unele dintre mesaje au fost scrise cu litere cuneiforme din alfabetul akadian, care în antichitate a reprezentat baza scrierii sumeriene. NASA ştie mult mai multe lucruri care se petrec în spaţiul cosmic şi pe diverse planete şi sateliţi din sistemul nostru solar, dar datorită laşităţii şi obedienţei pe care o are conducerea ei faţă de membrii "elitei" masonice ce controlează în mod draconic aceste informaţii, datele respective au fost mereu tăinuite faţă de publicul larg, care a fost astfel continuu minţit şi indus în eroare.
Sinistra secretizare a subiectului OZN face parte dintr-o muşamalizare aproape la vedere a sa, urmărind agenda satanică, egoistă şi manipulatoare a Guvernului Ocult Mondial a "Iluminaţilor". Din fericire, ne aflăm foarte aroape de momentul îndelung aşteptat al aşa-numitei Dezvăluiri la nivel mondial a secretului păstrat cu îndârjire de către francmasonerie. Tentative în sensul realizării acestei remarcabile acţiuni la nivel mondial au mai existat de-a lungul timpului.
În această direcţie este demnă de remarcat activitatea febrilă a doctorului Steven Greer în ultimii 15 ani, care este şi cel ce a impus denumirea de Disclosure. De altfel, aşa după cum am amintit într-un articol anterior din această serie, la data de 9 mai 2001, dr. Steven Greer a susţinut o conferinţă pe această temă la Naţional Press Club din Washington DC, în care - alături de multe alte personalităţi militare şi politice - a prezentat dovezi extraordinare în sprijinul deconspirării secretului despre ET, pe care cabala criminală a masoneriei continuă să-l păzească cu cea mai mare străşnicie. Desfăşurarea acelei conferinţe poate fi urmărită în sinteză aici:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=7vyVe-6YdUk
În ciuda succesului neîndoielnic al conferinţei respective, influenţa şi cenzura "Iluminaţilor" asupra autorităţilor guvernamentale şi mai ales asupra mass-media a făcut ca acel eveniment deosebit - ce ar fi putut deveni repede un mare succes mondial – să nu fie în realitate absolut deloc mediatizat. Astfel, totul a fost practic "şters cu buretele" prin maşinaţiunile cabalei criminale a masonilor, lăsând în continuare omenirea în somnul lung al ignoranţei şi al suferinţei.
Mai aproape de zilele noastre a avut loc o altă remarcabilă conferinţă pe aceeaşi temă, a dezvăluirii secretului despre existenţa civilizaţiilor extraterestre care ne vizitează planeta. Aceasta a avut loc pe 27 septembrie 2010 în aceeaşi sală din Wahington DC. Conferinţa poate fi urmărită aici:
Astfel, între minutele 20:00 şi 24:40 poate fi urmărit celebrul incident al "bastonului" cosmic lansat de NASA în spaţiu, la o înălţime de aproximativ 500 de km deasupra Pământului, într-o misiune eşuată a navetei Columbia. Cu acea ocazie au putut fi înregistrate, inclusiv cu camere ce filmau în domeniul ultraviolet, zeci de nave OZN în jurul "bastonului" metalic de aproximativ 12 km lungime.
Prin compararea dimensiunilor s-a ajuns la concluzia că majoritatea navelor ET aveau diametrul cuprins între 2 şi 3 km. Mulţimea lor şi felul în care se mişcau în jurul obiectului ne duce cu gândul la celebra exclamaţie a astronautului Buzz Aldrin - aşa cum a fost ea relatată de regretatul Doru Davidovici în cartea sa Lumi galactice -, care văzând puzderia de OZN-uri ce însoţea modulul Apollo în zborul lui spre Lună, a exclamat uluit: "Ce multe sunt! Roiesc ca albinele în stup!".
În acelaşi film – fenomenală mărturie a unora dintre cele mai speciale cazuri şi evenimente OZN din istoria modernă a omenirii - sunt de asemenea prezentate unele secvenţe tulburătoare de prăbuşiri ale navelor extraterestre, dar de asemenea şi fotografii şi chiar filmări ale unor structuri megalitice de formă rectangulară pe Lună şi pe Marte (între minutele 45:45 şi 54:00).
Secretul extraterestru a fost atât de bine păzit, încât sistemul de securizare a nivelelor de informare a atins în cazul său apogeul (în cadrul armatei şi al structurilor agenţiilor secrete americane). Niciun alt secret de stat sau altă problemă de interes naţional sau militar nu s-a apropiat nici măcar de departe de nivelul aşa-numitului ET clearance, ce este doar prerogativul exclusiv al membrilor de la vârful ierarhiei Guvernului Ocult Mondial al "Iluminaţilor".
În mod obişnuit, se ştie că securizarea documentelor prin Top Secret este de ajuns pentru a bloca accesul oricărui funcţionar guvernamental, ori a membrilor din armată ce nu beneficiază de acest clearance ce este considerat în anumite secţiuni militare ca fiind destul de modest. Totuşi, el nu reprezintă decât o pojghiţă destul de subţire asupra informaţiei, deoarece deasupra lui există nu mai puţin de alte 38 de nivele clearance de secretizare a informaţiei, care fac aproape imposibilă spargerea unor asemenea secrete.
După 1961, niciun preşedinte american nu a mai avut acces la acest nivel ultim de clearance de securitate; ultimul preşedinte care a beneficiat de el a fost Dwight Eisenhower (preşedinte al SUA între 1953 şi 1961) şi aceasta, probabil, pentru că atunci – la începutul mandatului său – era perioada în care lucrurile încă nu erau pe deplin stabilite, când feluritele scenarii, proiecte, posibilităţi, precum şi structuri secrete de conducere se făceau şi se desfăceau foarte repede.
Prin urmare, în acea perioadă se pare că "regulile" nu fuseseră încă foarte bine stabilite. În anii care au urmat, preşedintele american a simţit însă că începe să piardă gradat controlul asupra informaţiei şi a problemei în sine, în favoarea corporaţiilor oculte care au luat atunci naştere şi a cabalei criminale a masoneriei mondiale.
Aceasta a făcut ca, într-o celebră alocuţiune adresată poporului american, înainte să părăsească fotoliul de preşedinte la sfârşitul celui de al doilea mandat al său, Dwight "Ike" Eisenhower a atras atenţia aproape într-un mod dramatic asupra pericolului pe care îl reprezenta aşa-numitul complex industrial-militar, care tindea să acapareze libertatea şi progresul omenirii. Extrasul video al acestei excepţionale mărturisiri a lui Eisenhower către naţiunea americană poate fi urmărit în film începând cu momentul 1:00:18 până la 1:00:58.
Mai apoi, preşedintele Kennedy a vrut şi el, de asemenea, să spargă "zidul" format de Guvernul Ocult al grupului MJ-12, dar a fost asasinat după metoda cunoscută a cabaliştilor. Despre intervenţiile salutare ale lui John F. Kennedy şi despre intenţiile lui vizionare am vorbit pe scurt în unele articole anterioare. Un alt preşedinte american, Jimmy Carter (mandatul său a fost între 1977 şi 1981), nu a reuşit nici el să dobândească încrederea grupului ocult al "Iluminaţilor" pentru a afla secretele extraordinare ale existenţei ET, chiar dacă el şi-a dorit foarte mult acest lucru, fiind un fervent susţinător al ideii despre existenţa vieţii în cosmos.
Poate tocmai acesta a fost şi motivul pentru care el a fost evitat de "elită" criminală, care simţea că nu poate avea suficientă incredre în discreţia lui Jimmy Carter; cu alte cuvinte, este foarte posibil ca la un moment dat Carter să fi luat decizia de a dezvălui în mod spontan întregii lumi teribilul secret al "Iluminaţilor", ceea ce ar fi dărâmat eşafodajul întregului edificiu construit cu atâta efort şi migală de către aceştia în decursul mai multor decenii.
Subiectul ET nici măcar nu era discutat între personalul armatei şi nici chiar între cei care aveau clearance-ul ce le-ar fi permis aceasta. Atunci când totuşi problema trebuia să fie abordată, discuţiile aveau loc într-o manieră foarte restrictiva, "şuşotit" şi cu foarte mari precauţii.
Comenzile şi deciziile în legătură cu ceea ce trebuia făcut în acest domeniu veneau totdeauna numai de la grupul Guvernului Ocult al "Iluminaţilor", singurii care ştiau totul despre problemă şi care fixau direcţiile viitoare de acţiune. Secretul era atât de mare, încât uneori nici chiar şefii unor subalterni, care primeau un clearance foarte înalt, nu ştiau despre activităţile acestora, chiar dacă ei le erau subordonaţi.
Explicaţia se rezumă mereu la o singură frază: nu este necesar să ştiţi despre aceste lucruri. Astfel, cabala criminală a masonilor a încercat să minimizeze extraordinar de mult aproape orice scurgere posibilă a informaţiei către exterior.
Asasinatul era (şi încă mai este) o practică obişnuită în cazurile de disclosure pe această temă. Un exemplu clasic în acest sens este cel al fostului Secretar american al Apărării (între 1947 şi 1949), James Forrestal, om de o mare probitate, inteligenţă şi deschidere sufletească, ce a fost primul care a urmărit să înştiinţeze populaţia în legătură cu problema ET.
El a fost asasinat, dar varianta oficială a vehiculat faptul că Forrestal s-a sinucis, aruncându-se de la etajul camerei sale de spital, după ce a fost concediat de preşedintele Truman ca urmare a presiunilor foarte mari exercitate asupra acestuia de către "elita" satanică a "Iluminaţilor". În realitate el a fost aruncat de la etajul respectiv, însă nici până azi asasinii nu au fost descoperiţi, ancheta fiind muşamalizată imediat.
În final (minutul 1:26:44), excelentul film al lui Escamilla culminează cu declaraţia uluitoare a sergentului Clifford Stone din Armata SUA (fost membru al uneia dintre echipele militare de recuperare a resturilor de la prăbuşirile OZN-urilor): "S-a realizat contactul cu fiinţe extraterestre din alte sisteme solare, iar eu am luat parte la aceste contacte." Pentru toţi cei care sunt sceptici în legătură cu fenomenul OZN sau care încă se mai îndoiesc de veridicitatea lui, acest film ar trebui să reprezinte "piatra de hotar" pentru modificarea concepţiei în această privinţă.
[continuare în partea a patruzecea]
Sursa: AIM
No comments:
Post a Comment