Reptilienii draconieni nu sunt din dimensiunea fizică (3D), dar ei acţionează cu precădere la acest nivel, provocând mult rău fiinţelor umane şi altor rase de fiinţe care trăiesc aici, prin absorbţia fluxurilor de energie inferioară (ce provin mai ales din stimularea emoţiilor negative, cum ar fi panica, frica, stresul etc.) de care au nevoie pentru supravieţuire.
Ce se va petrece însă cu ei odată cu ridicarea frecvenţei de vibraţie la nivelul întregii planete? Logic, membrii acestei rase de reptilieni (şi, în general vorbind, toate fiinţele care acţionează în mod malefic) nu vor mai putea avea suport în sistemul nostru solar, în lumea fizică, deoarece toate planetele au intrat deja în sectorul galactic (centura fotonică) al fluxurilor energetice elevate care provin din centrul galaxiei şi care se amplifică tot mai mult, pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie 2012.
Această elevare a frecvenţei de vibraţie va face practic imposibilă existenţa sub o formă sau alta a reptilienilor draconieni în dimensiunea fizică din această parte a universului. O posibilitate ar fi ca ei să se "refugieze" într-o altă dimensiune, însă dimensiunile a patra şi a cincea (4D şi 5D) sunt deja "securizate".
Alex Collier vorbeşte despre această "protecţie", relatând un incident (informaţia a fost primită de la andromedani) petrecut cu mai mulţi ani în urmă: un grup de fiinţe din rasa "micilor cenuşii" (aşa-numiţii Greys), care este subordonată încă reptilienilor draconieni şi conlucrează cu aceştia în planurile lor malefice, a încercat să "evadeze" într-o dimensiune superioară cu o navă imensă ce măsura aproximativ 35 de kilometri în lungime. Ei au fost efectiv prinşi sau blocaţi între dimensiuni, într-o manieră asemănătoare în care sufletele inferioare sunt blocate după moartea trupului într-un fel de "bardo" (sau lume intermediară), adică într-o zonă interdimensională cenuşie şi pustie, fiind lipsite pentru lungi perioade de timp de înţelegere sau de putinţa de a accede în planurile superioare ale Creaţiei.
Prin urmare, aceasta nu pare a fi o posibilitate viabilă pentru reptilieni, care totuşi trebuie să-şi găsească un "refugiu", deoarece curând ei nu vor mai putea suporta vibraţia din ce în ce mai elevată a energiei în acest sector galactic. De altfel, aceasta va constitui principala cauză pentru victoria definitivă a umanităţii împotriva reptilienilor şi totodată sursa care va deconspira acţiunile satanice ale "Iluminaţilor" împotriva omenirii.
Reptilienii draconieni ştiau că se va ajunge la acest prag dificil de depăşit. Tehnologia avansată pe care ei o deţin le-a permis totuşi să aibă acces la anumite informaţii din continuumul temporal şi, de asemenea, să călătorească interdimensional. Astfel, ei au pus la punct un plan prin care să împiedice cu orice preţ ascensiunea spirituală a omenirii, blocând evoluţia ei la nivelul fizic (3D).
Dacă planul reuşea, "elita" satanică a masoneriei ar fi dobândit controlul deplin asupra oamenilor şi a planetei. În acest fel ne putem explica lupta acerbă care se duce în prezent între facţiunile pozitive (umane şi extraterestre) şi reptilienii care sunt ajutaţi de anumite entităţi subtile demoniace şi satanice, precum şi rezistenţa îndârjită pe care cabala criminală masonică o manifestă faţă de transformările care sunt iminente pe Pământ.
Reptilienii încă mai speră că, printr-o abilă manipulare a populaţiei şi prin folosirea unor mijloace de constrângere în masă, cum ar fi anumite instalaţii de înaltă tehnologie (HAARP, sistemele de influenţare a realităţilor dimensionale (de exemplu cele accesate prin proiectul Montauk)), ori chiar prin ameninţarea cu un război nuclear devastator, vor reuşi să împiedice transformarea spirituală a planetei şi a întregii omeniri, direcţionând-o pe o linie temporală inferioară din planul fizic (3D).
Totuşi, draconienii şi implicit cabala criminală a masonilor de pe planeta noastră au luat de asemenea în considerare posibilitatea eşecului, astfel încât ei au dorit să creeze anumite realităţi dimensionale paralele, ca alternative viabile pentru a putea "evada" în siguranţă din dimensiunea fizică. În acest scop, încă din 1943 ei au creat – printr-o abilă manipulare a unor facţiuni militare şi guvernamentale americane – o aşa-numită "buclă temporală" cu un ciclu de 20 de ani, al cărei început se regăseşte în celebrul "experiment Philadelphia".
Ideea de bază a acestei acţiuni (prin iniţierea unui "proiect negru" ultrasecret de călătorie în timp, ce avea să devină cunoscut în perioada modernă ca Proiectul Montauk) a fost aceea de a bloca umanitatea într-o stare recurentă a existenţei, ce ar fi putut fi folosită de reptilieni în propriul lor avantaj. Implicaţiile şi ramificaţiile acestui subiect sunt uimitoare şi foarte complexe, dar spaţiul nu ne permite acum să tratăm în detaliu această problemă. Totuşi, putem spune că evoluţia evenimentelor a "deraiat" cumva de la planul iniţiat de reptilieni, astfel încât ei au fost nevoiţi să abandoneze proiectul iniţial, care a eşuat.
Această "deraiere" are la bază mai mulţi factori, dintre care cel al intervenţiei divine spontane pare să fi avut un rol determinant (în această idee, putem lua în considerare emisia neprevăzută şi foarte puternică a fluxurilor energetice cu o înaltă frecvenţă de vibraţie care a fost proiectată din centrul galaxiei în urmă cu mai bine de 20 de ani). În plus, acţiunile integrate ale mai multor civilizaţii extratrestre benefice sunt şi ele importante, contribuind la rezolvarea cu succes a situaţiei foarte complexe din acest sector galactic, în limitele respectării legilor divine universale.
Acţiunile reptilienilor în anii '40 s-au bazat într-o oarecare măsură şi pe anumite experimente foarte speciale ale unor societăţi secrete germane din acea vreme, dintre care organizaţia ocultă Vril a avut un rol predominant. Se pare că în preajma anului 1931 membrii principali ai acestei organizaţii, asistaţi şi de o civilizaţie extraterestră din sistemul Aldebaran au "creat" un fel de realitate paralelă printr-o serie de experimente extraordinare, care în mare parte au rămas învăluite în mister chiar şi până în ziua de azi (deşi unele indicii, chiar de natură fizică, au fost găsite în unele locuri din Germania).
Societatea secretă Vril a fost intim legată de cea anterioară ei, numită societatea secretă Thule. Membrii iniţiaţi din cele două organizaţii secrete au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită "ştiinţa alternativă" faţă de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor "tehnologii alternative", care în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală.
Acele realizări erau mult superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie "infrastructura" ştiinţei moderne. Ţelul societăţii Vril a devenit deci redescoperirea sursei universale a energiei libere (a energiei de punct zero) şi crearea tehnologiei care să permită folosirea ei pe scară largă, ceea ce ar fi dus la o transformare radicală a întregii omeniri, la toate nivelele existenţei.
Unul dintre membrii marcanţi ai Societăţii Thule, fizicianul W.O. Schumann de la Universitatea Tehnică din Munchen, spunea că în creaţia manifestată se pot detecta totdeauna două principii fundamentale, care determină evenimentele în lume: binele şi răul, creaţia şi distrugerea etc. Membrii societăţii Vril au preluat şi dezvoltat ideile societăţii Thule, considerând că tot ceea ce avea legătură cu distrugerea şi răul era de natură satanică şi tot ceea ce era frumos şi creator era de natură divină.
Prin urmare, extrapolând la nivel tehnologic, ei au arătat că tot ceea ce se baza pe explozie sau combustie internă aparţinea primei categorii, în timp ce tehnologia bazată pe forţa cosmică divină (Vril sau Prana), care este fundamentală şi nelimitată, reprezenta zorii noii ere a spiritualităţii pe întreaga planetă.
Liderul organizaţiei secrete Vril a fost excepţionalul medium Maria Orsic (sau Maria Orschitsch), care între anii 1922 şi 1945 a condus grupul principal feminin al societăţii (Vril Gesellschaft), format din cinci femei: Maria, Traute, Sigrun, Gudrun şi Heike. O caracteristică a acelui grup era că cele cinci femei (cu excepţia lui Gudrun pentru o anumită perioadă de timp) purtau părul foarte lung, aproape până la călcâie, în opoziţie cu "moda" zilei care impunea freza scurtă.
Credinţa lor era că părul lung pe care îl aveau juca rolul important al unei "antene" cosmice, care le ajuta să realizeze mai uşor contactul telepatic cu fiinţele extraterestre din sistemul Aldebaran din Constelaţia Taurului, aflat la o distanţă de 68 de ani-lumină de Pământ.
Maria Orsic s-a născut la Viena, tatăl ei fiind un imigrant din Zagreb (Croaţia), iar mama de origine austriacă. Ea a aderat încă de la o vârstă fragedă la mişcarea naţională din Germania acelor timpuri, iar în 1919 s-a mutat la Munchen, unde locuia prietenul ei care mai apoi i-a devenit logodnic. Nu se ştie dacă ei s-au căsătorit sau nu, deoarece ambii au dispărut subit în anul 1945.
Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft fĂźr Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun.
În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Soarele Negru - organizaţie care iniţial a purtat numele DHvSS (Die Herren Vom Schwarten Stein), adică Stăpânii Pietrei Negre) şi Vril) - într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden.
Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut. Mesajul respectiv conţinea date tehnice foarte importante şi detaliate despre construcţia unei nave intergalactice, care i-au fost transmise de fiinţe extraterestre ale unei civilizaţii din sistemul Aldebaran. Detalii sintetice despre fundamentele societăţii Vril, despre această întâlnire secretă (care de altfel a condus în acelaşi an (1919) la fuziunea celor trei societăţi secrete principale din Germania), precum şi fotografii şi chiar scurte secvenţe din timpul celebrei întâlniri pot fi vizionate aici:
Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală.
În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.
Datorită situaţiei financiare destul de dificile care a urmat Primului Război Mondial, membrii celor trei societăţi nu au putut demara imediat proiectul construcţiei navei cosmice interstelare, dar în schimb au folosit timpul pentru dezvoltarea şi aprofundarea tehnologiei alternative bazată pe energia liberă. Începând cu 1922, s-a început asamblarea diferitelor părţi ale structurii navei, care au fost realizate independent în mai multe uzine de pe teritoriul ţării.
Fondurile au fost asigurate integral de membrii societăţilor Vril şi Thule. Astfel a demarat era celor mai avansate aparate de zbor , bazate pe free-energy, care existau la acel moment pe planeta noastră. Iniţial ele au fost cunoscute ca aparatele Vril "Jagen" (Vânător), dar mai apoi s-a instituit denumirea de Haunebu. Au existat mai multe tipuri ale acestor tipuri de obiecte zburătoare având calităţi excepţionale, care erau de fapt nişte "farfurii zburătoare". Până la capitularea Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial, au fost construite şapte tipuri Haunebu.
[continuare în partea a treizecisisasea]
Sursa: AIM
No comments:
Post a Comment